Bucuresti, mai 2000

PROBLEME SEMNALATE DE

ASOCIATIA OAMENILOR DE AFACERI DIN ROMANIA (AOAR) ŞI DE UNELE ORGANIZATII PATRONALE FONDATOARE ALE CONFEDERATIEI PATRONATELOR DIN ROMANIA,

PENTRU A STA CU PRIORITATE IN ATENTIA GUVERNULUI

Pornind de la starea generala de criza in care economia Romaniei se afla de o buna perioada de timp, caracterizata prin cronicizarea declinului economic si a inflatiei galopante, precum si a somajului inalt si revenind asupra problemelor semnalate guvernului in data de 10 ianuarie 2000 a caror solutionare treneaza, AOAR supune atentiei guvernului urmatoarele probleme si aspecte cu caracter prioritar in ceea ce priveste agenda actualei guvernari.

1. Probleme cu caracter general

Oamenii de afaceri din Romania considera ca mediul economico-social din tara noastra este profund marcat de impactul negativ al unor factori cu caracter general, dintre care cei mai semnificativi sunt:

continuarea tendintelor inflationiste galopante din anii anteriori care submineaza profund veridicitatea oricarui plan de afaceri si posibilitatii unor anticipatii rationale pe un orizont de timp normal previzibil in conditiile unei economii de piata functionala;

amplificarea dimensiunilor blocajului financiar nu numai in sectorul de stat dar si in cel privat, ceea ce implica angrenarea in categoria de perdanti chiar si a societatilor profitabile, fara ca acestea sa poarte vreo vina;

continuarea instabilitatii si incoerentei legislative, inclusiv prin practicarea nejustificata a ordonantelor de urgenta, imixtiunea politicului in deciziile economice si sacrificarea profesionalismului pentru respectarea unui algoritm al coalitiei aflate la guvernare care, mai degraba, promoveaza interese personale si de grup decat solutionarea operativa a dificultatilor cu care se confrunta economia si societatea romaneasca;

persistenta unei fiscalitati excesive generata de zecile de taxe si impozite percepute de la angajatori si angajati, care nu tin seama de stimularea interesului acestora de a spori oferta de bunuri si servicii competitive pe piata interna si la export, ci mai degraba de a asigura venituri bugetare pentru a plati un aparat de stat, indeosebi in anumite segmente ale acestuia, caracterizat, potrivit chiar aprecierilor oficiale, prin lipsa de eficienta in elaborarea, aprobarea si implementarea actelor normative si a strategiilor, proiectelor si planurilor de actiune aferente acestora, birocratie excesiva, coruptie, lipsa de transparenta, insuficienta comunicare si cooperare inter-institutionala;

mentinerea unui nivel ridicat al economiei subterane, generat tocmai de neajunsurile grave ale sistemului legislativ si institutional, al politicilor economice de conjunctura, pripite, neancorate intr-o abordare prospectiva unitara, cu obiective convergente si compatibile pe termenele scurt, mediu si lung, ceea ce denota si o slaba manifestare a autoritatii statului la nivel central si local;

insuficienta definire a intereselor si obiectivelor nationale ca si a modalitatilor de realizare a acestora, prin politici adecvate, in conditiile globalizarii pietelor de bunuri si servicii si ale inceperii negocierilor de aderare a Romaniei la U.E.;

neracordarea politicilor monetare la nevoile de crestere sustenabila a economiei reale, considerandu-se ca unele segmente ale economiei monetare “merg bine” (de exemplu piata valutara), intr-o interpretare ingusta, per se, fara conectarea acesteia la impactul asupra economiei reale si, in ultima analiza, asupra realizarilor in planul calitatii vietii si al dezvoltarii umane.

2. Probleme si propuneri punctuale

AOAR este de parere ca ameliorarea pe termen scurt a starii economiei nationale si insanatosirea acesteia, in viitorul mai mult sau mai putin apropiat, depind intr-o masura hotaratoare de solutionare cu prioritate in planurile legislativ, institutional si ale politicilor economico-sociale a unor probleme si masuri la care se face referire in continuare.

2.1. Imbunatatirea cadrului legislativ si organizatorico-institutional general

accelerarea promulgarii Legii patronatelor in care sa se stabileasca clar caracterul si relatiile acestora cu guvernul, tinand seama de capacitatea patronatelor in plan profesional, organizatoric si informational;

crearea consiliilor consultative de dialog social in cadrul ministerelor si al prefecturilor (completare la H.G. nr. 89/1997);

inlaturarea tuturor inadvertentelor si contradictiilor cauzate de instabilitatea legislativa, mai ales in domeniul privatizarii si al dreptului de proprietate;

crearea de structuri si mecanisme de piata similare cu cele din U.E.:

legiferarea cadrului de dialog intre organizatiile profesionale si guvern;

crearea structurilor de piata similare cu cele din U.E.: comisii pe produse, comitete interministeriale;

stimularea alinierii calitatii produselor la nivelul standardelor U.E. prin masuri de bonificare a calitatii superioare;

interventia imediata a statului prin masuri economice de piata, pentru functionarea pietei cerealelor si materiilor prime furajere: introducerea unui sistem de creditare a procurarii materialelor prime cu contragarantie in materiile prime respective, care vor fi vandute prin contracte la termen contra platii garantate, utilizarea pretului de interventie ca instrument de reglare a pietei in caz de excedent/deficit;

reglementarea clara si unitara a contractelor economice inclusiv a contractului de furnizare de materii prime agricole ;

promovarea cadrului legislativ privind accizele;

aplicarea de facto a unor legi anterior promulgate care, din diverse motive obiective si/sau subiective, au fost suspendate sau anulate prin alte acte normative mai recente (de exemplu, Legea privind IMM-urile etc.) si prin care se acordau facilitati unor agenti economici in domeniul investitiilor sau al productiei;

reglementarea problemei monopolurilor de stat si private (de exemplu, eliminarea monopolurilor de stat in domeniul extractiei apei minerale);

aprobarea legii bugetului de stat potrivit prevederilor legale si nu cu intarzieri foarte mari care pot genera perturbari, incertitudini si demotivari pentru procesul investitional.

Solutionarea, cat mai rapid posibil, a problemei institutiilor si agentiilor nationale care treneaza numai din interese politice si de algoritm si nu din motive legate de mersul inainte al reformei economico-sociale.

2.2. Fiscalitate si politici fiscale

diferentierea marimii ratei TVA dupa importanta economico-sociala a produselor si serviciilor, cu regimul TVA din tarile membre ale U.E., in sensul reducerii intre 0 si 8 a TVA pentru produse de prima necesitate (paine, lapte si produse lactate, zahar etc.)

perceperea impozitelor si a TVA numai pentru facturile incasate;

impozitarea diferentiata a profitului dupa marimea societatii comerciale, gradul de prelucrare a produselor si profitabilitatii la export;

creditari si impozitari adecvate pentru productiile cu ciclu lung de fabricatie;

eliminarea discriminarilor dintre investitorii romani si straini ce pot aparea ca urmare a interpretarii legii impozitului pe venitul global al persoanelor fizice (investitorii romani sunt impozitati cu pana la 40 la veniturile din investitiile facute
pe piata de capital care intra la categoria “alte venituri”, in timp ce investitorii straini, pentru acelasi tip de operatiuni platesc o taxa de pana la 1,5 conform OUG nr. 31/1997);

eliminarea prevederilor din Legea finantelor publice potrivit careia “Administratia locala poate negocia cu agentii economii reesalonarea platii impozitelor (subl. ns) fara plafon de suma sau limita de timp”, care este generatoare certa de coruptie;

crearea de parcuri tehnologice si a zonelor de tip off-shore cu regim fiscal privilegiat;

utilizarea fondului format din suprataxa de 3 pentru promovarea turismului de catre asociatiile patronale si profesionale de profil (care in prezent nu sunt decat “observatori”) impreuna cu Autoritatea Nationala pentru Turism;

reducerea impozitului pe profit in domeniul agricol la 10 in perioadele cu inflatie peste 20.

Neutralitatea fiscalitatii nu trebuie perceputa si aplicata in mod rigid, ci cu flexibilitatea caracteristica aplicarii ei in tarile dezvoltate, in diferitele etape ale evolutiei acestora.

2.3. Promovarea investitiilor

stimularea investitiilor directe ale investitorilor romani si straini, pe baza de tratament nediscriminatoriu, si al principiului liberei concurente;

stimularea reinvestirii profitului;

anularea reglementarii privind nedeductibilitatea amortizarii aferente neutilizarii capacitatilor de productie (H.G. nr. 587/1998);

stimularea capitalului autohton prin legiferarea obligativitatii ca toate societatile prezente pe piata de capital sa detina in structura capitalului social cel putin 20 capital romanesc;

acordarea de facilitati, la vanzarea pachetelor de actiuni detinute de stat, investitorilor romani in cazul in care pentru anumite societati comerciale privatizabile nu se gasesc cumparatori la vanzarile prin licitatii sau alte metode de privatizare (facilitatile ar putea fi un pret mai mic, credite pe perioade mai indelungate etc.);

revenirea la facilitatile pentru IMM-uri si zonele defavorizate in ceea ce priveste investitiile pentru productie, acordarea de facilitati aferente creditelor pentru finantarea agriculturii;

constituirea fondului pentru creditarea cu dobanda bonificata a produselor si bunurilor alimentare cu caracter sezonier;

modificarea actualului sistem de finantare a producatorilor agricoli prin cupoane, acordarea acestora urmand a fi facuta in functie de: productia marfa; cantitate, calitate; performanta, contractele economice cu beneficiarii, diferentieri pe culturi si specii de animale, prioritati si dimensionare in functie de nivelul surselor de finantare.

2.4. Politici comerciale

stimularea selectiva a exporturilor cu grad inalt de prelucrare sub marca proprie si valoare adaugata ridicata;

introducerea de bariere netarifare menite sa descurajeze importul de produse de proasta calitate si evaziunea fiscala in vama;

reducerea taxelor si tarifelor vamale la importul materiilor prime in vederea prelucrarii acestora in tara;

reducerea taxelor vamale la importul de tehnologie si utilaje moderne pentru productie;

stopar
ea exporturilor de materii prime care epuizeaza resursele naturale, sau de alta natura, ale tarii si cu impact ecologic nefavorabil (busteni, fier vechi, cereale etc.);

inlaturarea anomaliilor din tariful vamal care, in unele cazuri, prevede taxe vamale mai mari sau egale la importul de materii prime, subansamble sau parti componente, in comparatie cu produsele finite rezultate din prelucrarea acestora (vezi, de exemplu, tarifele la unele substante farmaceutice fata de cele ale importului de produse obtinute prin prelucrarea substantelor respective etc.);

introducerea mecanismelor U.E. privind protectia in vama a produselor agricole:

protectia prin pret, la nivelul valorii normale de productie, prin mecanismele practicate de U.E.

bariere netarifare similare cu cele din U.E. privind protectia producatorilor interni si a consumatorilor (de exemplu, masuri sanitar-veterinare, fitosanitare, calitatea produselor importate, interdictia la import a produselor transformate genetic sau a celor realizate cu biostimulatori);

aplicarea masurilor suplimentare prevazute in acordul cu O.M.C., si practicate de U.E., in cazul in care pretul de import scade sub pretul mondial fix de referinta: taxe de salvgardare, antidumping, compensatorii pentru acoperirea subventiilor practicate la exportator.

acordarea de prime de export, diferentiate pe produse agricole, la niveluri comparabile cu cele ale U.E. si CEFTA, care sa permita cresterea competitivitatii produselor romanesti pe pietele internationale;

restrictionarea importului de autoturisme second-hand si punerea in aplicare a interzicerii importului si utilizarii la reparatii de piese auto neomologate conform normelor elaborate de Ministerul Transporturilor (Ordonanta 536/1997);

impozitarea pe profit in mod diferentiat, pe categorii de produse din lemn, dupa gradul de prelucrare si profitabilitatea la export a acestora in vederea protejarii si stimularii exportului de mobila si a cresterii veniturilor statului dupa cum urmeaza:

implicarea mai mare a oamenilor de afaceri in manifestari expozitionale internationale prin alocarea la timp a unor sume necesare participarii acestora.