Pozitia AOAR martie 1999

Pozitia Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) cu privire la

Starea economiei românesti – martie 1999

Dupa noua ani de schimbari ale sistemului economic, institutional, legislativ, de transformari la nivelul mentalitatii oamenilor si ale intregului ansamblu social din tara noastra, masura cea mai sintetica a bunastarii economiei Romaniei, produsul intern brut, se situeaza la 76 % din nivelul efectiv (real) inregistrat in anul 1989, premergator tranzitiei.

Ultimii doi ani consemneaza o scadere a produsului intern brut cu 13,5 % fata de anul 1996 (7,3 % in anul 1998 si 6,6 % in anul 1997). Putem afirma ca economia romaneasca si-a diminuat consistent capacitatea proprie de formare a valorii adaugate si ca nivelul mediu global de trai continua sa scada.

Rezultatele ultimilor doi ani nu au corespuns asteptarilor populatiei, firmelor romanesti si straine. De ce ?

Pentru ca si dupa momentul electoral din 1996 ca si pana atunci, de la inceputul tranzitiei in Romania, a lipsit o conceptie unitara asupra dezvoltarii ansamblului socio-economic si politico-cultural, o strategie care sa fie subordonata obiectivului de dezvoltare durabila, de asigurare a competitivitatii generale a economiei romanesti.

Consecintele absentei viziunii strategice asupra dezvoltarii economiei romanesti sunt reflectate in sinteza evaluarilor principalilor parametri macroeconomici in anii 1997 – 1998 pe care le redam mai jos:

Nr.crt	Denumirea parametrului	U.M.	1998	1997
1.	Ritm anual al variatiei PIB	%	-7,3	-6,6
2.	Ritm anual al variatiei produtiei industriale	%	-17,0	-5,9
3.	Rata inflatiei – nivel mediu anual	%	59,1	154,8
4.	Cursul de schimb	lei/USD	8875,6	7167,9
5.	Rata somajului la sfarsitul anului	%	10,3	8,8
6.	Export FOB	mil. USD	8299,6	8431,0
7.	Import CIF	mil. USD	11821,0	11280,0
8.	Soldul balantei de comert exterior	mil. USD	-3521,4	-2849,0
9.	Ponderea deficitului bugetar in PIB	%	-3,6	-3,6
10.	Ritmul anual de formare bruta de capital fix	%	-18,6	-15,9
11.	Datorie externa la 31 decembrie	mil.USD	8967,6	8444,7

Ce semnificatie poarta cifrele mai sus mentionate? Ele ne dau masura unei economii fragile, afectate grav de o lipsa de competitivitate pe plan mondial si de incapacitate manageriala interna. O economie necombativa, lipsita de flexibilitate, care nu ofera sanse agentilor economici in a avea expectatii favorabile asupra viitorului pe termen mediu. O economie care lipseste de motivatie generatiile noi si indreapta segmente largi ale populatiei catre o activitate “subterana” sau autarhica, destinata supravietuirii in jurul pragului decentei sau sub acesta. Nu este intamplator faptul ca rata saraciei a ajuns in anul 1998 la 30 % (masurata dupa majoritatea standardelor europene). Era normal ca, dupa anii de socialism, sa asistam la o crestere a decalajelor de venituri intre grupuri ale populatiei; nu ni se pare normal insa ca aceasta departajare sa aiba loc in conditii de scadere masiva a nivelului mediu de trai.

Dupa noua ani de tranzitie, in Romania nu s-a creat clasa de mijloc, care s-a dovedit a fi motorul dezvoltarii economice.

In statele dezvoltate ale lumii, clasa de mijloc poate fi bine aproximata prin grupuri de persoane cu venituri situate in intervalul de 0 – 30 % peste nivelul mediu national pe cap de locuitor. In statele dezvoltate, ponderea familiilor din clasa de mijloc in totalul gospodariilor populatiei oscileaza intre 30 – 50 %.

Evaluarea stratificarii populatiei dupa venituri conduce la concluzia ca ponderea clasei de mijloc in Romania se situeaza la un nivel de 9 – 10 % din totalul populatiei.

Ponderea redusa a clasei de mijloc in Romania priveaza economia romaneasca de avantajele esentiale conferite de aceasta:

• este cel mai insemnat grup platitor de taxe, deci sursa esentiala de venituri sociale destinate redistributiei la nivel national.
• reprezinta o sursa importanta de resurse financiare destinate investirii, alimentand cresterea durabila a natiunii. Punerea in pericol a profitului potential al clasei de mijloc este ultimul efect dorit de cei care decid politicile economice.
• in randurile acestei clase se regasesc majoritatea celor care se preocupa de dezvoltarea fortei de munca a intregii natiuni (educatori in sensul cel mai bogat al cuvantului, personal medical calificat, oameni de stiinta, oameni de cultura si de mass-media). Vocea lor este decisiva nu doar pentru ca stiu sa se exprime, ci pentru ca stiu si cum, si au si posibilitati sa influenteze opinia publica.

Explicatia situatiei in c
are ne aflam consta in faptul ca economiei romanesti ii lipsesc cei doi vectori esentiali ai potentialului de dezvoltare durabila: capacitatea de a-si creste exporturile intr-un ritm mai ridicat decat cel al importurilor, mai ridicat decat rata de crestere medie a economiei mondiale si capacitatea de a-si asigura o rata de acumulare corespunzator de mare pentru a conduce la retehnologizare rapida, bazata pe resurse reinnoibile, fara a afecta ritmul de crestere decent al consumului intern.

Ce ne sugereaza datele statistice referitoare la comertul exterior al Romaniei, in ultimii ani? Dupa momentul de impuls oferit de efectele post-Marrakech si ale Acordului de asociere la Uniunea Europeana, exporturile romanesti au stagnat, in mod practic, la un nivel situat cu putin peste 8 miliarde dolari SUA anual (exporturile de bunuri) si peste 9,5 miliarde dolari SUA (exporturile totale, incluzand serviciile). Ponderea exporturilor romanesti in cele mondiale a descrescut puternic in ultimii zece ani, Romania devenind un actor neinsemnat pe majoritatea pietelor internationale. Prin comparatie, exporturile statelor invecinate, aflate in tranzitie, sunt in permanenta crestere; mai mult decat atat, de la intrarea Romaniei in CEFTA, exporturile noastre catre statele membre au crescut intr-un ritm inferior celui al importurilor noastre provenite din aceasta zona.

Competitivitatea Romaniei nu este redusa doar la nivel mondial, dar este mai mica si decat cea a statelor foste socialiste, aflate intr-un proces de restructurare similar noua. De ce? Mai multe motive ar putea fi enumerate, ca posibile directii de interes pentru decidentii din acest domeniu:

• Lipsa unei analize clare a situatiei sectoriale a capacitatii de export si competitivitatii ramurilor exportatoare din Romania;
• O agresivitate redusa a exportatorilor romani pe pietele lumii, provenita dintr-o mostenire a unui sistem centralizat de export, cu mentalitatea aferenta, si a unei experiente reduse in sfera marketingului international, precum si din lipsa de preocupare a guvernelor Romaniei pentru promovarea acelor ramuri economice cu potential de export pe termen lung, sau de atragere prioritara a investitorilor exportatori.
• O atractivitate redusa a economiei romanesti, care a diminuat apetitul investitional extern, in special pe cel al marilor investitori strategici, orientati catre export, nu catre gasirea pietelor de desfacere pentru propriile lor produse, sau catre utilizarea unor resurse ieftine de forta de munca.

Daca vom analiza evolutia ratei de acumulare a Romaniei in ultimii ani, vom constata ca aceasta s-a mentinut constant sub nivelul de 22-23%, in timp ce ponderea investitiilor noi in produsul intern brut nu a depasit 19%. Cu un asemenea ritm de acumulare a noului capital fix, nu avem sanse sa ne dezvoltam rapid si la standardele care sa ne asigure nivelul de trai comparabil cu cel al Uniunii Europene. Exista, evident, sectoare care au inregistrat ritmuri apreciabile de crestere a investitiilor reale, in ultimii ani: telecomunicatiile, serviciile financiare si de asigurari, serviciile imobiliare, transporturile, comertul interior. Ele sunt legate nemijlocit de fluxurile de investitii straine directe si de orientarea acestora; drept urmare, este normal sa evidentiem efectul benefic al investitiei externe asupra dezvoltarii economiei noastre. Cu toate acestea, ponderea majoritara revine investitorilor autohtoni, iar rolul lor va fi primordial intr-o economie de dimensiunile celei romanesti, cel putin in urmatoarele decenii – pana la generalizarea fenomenului de globalizare economica. Pentru investitorii romani, climatul economic a fost departe de a putea fi numit atractiv sau oportun. Tocmai aceasta lipsa de oportunitati este sindromul cel mai periculos pe care-l afiseaza economia noastra: politicile fiscale nu au incurajat investitia, crearea locurilor de munca, sau flexibilitatea sistemului administrativ central sau local. Politicile monetare, desi mai credibile si unitar orientate, nu au impulsionat dezvoltarea creditelor, nici crearea unui climat de afaceri corect, credibil.

Investitia are doua componente: investitia in capital fix si cea in capital uman, in forta de munca. Declinul acestui ultim tip de investitie in Romania este mult mai ingrijorator! Urmarind cifrele cheltuielilor bugetare in domeniile educatiei-invatamantului, al asigurarii asistentei medicale, sau al cercetarii stiintifice, precum si evolutia ponderii acestora in PIB sau in cheltuielile bugetare totale, vom constata o totala lipsa de preocupare pentru formarea fortei de munca a tarii pentru mileniul urmator, pentru intretinerea unei stari de sanatate adecvate intregii populatii a Romaniei, sau pentru dezvoltarea pe termen lung a capacitatii de inovatie a natiunii. Este normal sa asistam la cresterea numarului de tineri care-si fac un crez in viata din parasirea tarii si indreptarea catre taramuri care le ofera oportunitati de viata mai buna. Este normal sa asistam la accentuarea unei stari de neincredere in economia noastra, de apatie economica si de resemnare a populatiei varstnice, in fata unei proces continuu de degradare a conditiilor de trai, a starii generale de sanatate, a infrastructurii sociale.

Anul 1999 este foarte dificil pentru economia romaneasca. Serviciul datoriei externe si constrangerile fara precedent rezultate din aceasta vor conduce dupa estimarile noastre la continuarea declinului economiei romanesti si in acest an cu valori cuprinse intre 4 – 6 % din PIB, o rata medie anuala a inflatiei de peste 40 % si o rata a somajului de 12 – 13 %.

Estimarile noastre sunt confirmate de rezultatele lunii ianuarie 1999, care consemneaza o scadere a productiei industriale cu 7,8 % , o crestere cu 5,6 % a stocurilor de produse finite fata de luna decembrie 1998, o rata a inflatiei de 3 % si o rata a somajului de 11,1 %.

Pentru a contracara efectele negative multiple care vor mai afecta evolutia noastra economica in anul 1999, climatul socio-economic intern si imaginea Romaniei in lume, trebuie creata strategia sistemica de dezvoltare economica durabila cu urmatoarele coordonate:

1. Cresterea agresivitatii si atractivitatii economiei noastre, prin politici specifice de catalizare a cresterii exporturilor si de inlesnire a procesului investitional, fara nici o discriminare a capitalului autohton.
2. Cresterea flexibilitatii aparatului administrativ, astfel incat sa faciliteze instalarea unui climat de afaceri plin de oportunitati, fara bariere artificiale menite sa descurajeze initiativa si sa diminueze capacitatea de preluare a riscului.
3. Cresterea ponderii cheltuielilor din sectoarele educatie, sanatate si cercetare stiintifica, reformarea acestora prin oferire de oportunitati de dezvoltare utilizand parghii fiscale, pentru a mari capacitatea de formare a viitoarei forte de munca din Romania.
4. Inscrierea pe un circuit de promovare a tehnologiilor noi, in spiritul globalizarii economiei internationale, incluzand facilitarea penetrarii pe piata romaneasca a tehnologiei informatiilor, a serviciilor financiar-bancare moderne, a produselor din sfera de granita dintre economic, social si cultura.

Avem convingerea ca ansamblul masurilor pe termen scurt, care urmeaza a fi aplicate in economia romaneasca, trebuie sa decurga logic din cele patru coordonate strategice fundamentale definite mai sus.