1.) Masura cea mai des utilizata pentru evaluarea cresterii economice este produsul intern brut (PIB) al unui stat, precum si produsul intern brut raportat la numarul de locuitori ai statului respectiv.
Primul indicator ofera imaginea cea mai sintetica a avutiei unei tari, in timp ce al doilea se foloseste pentru a compara niveluri de dezvoltare pentru diverse tari ale lumii. Imaginea pe care o ofera PIB nu este completa ca descriere a dezvoltarii unui stat, dar este mai putin supusa unor interpretari neadecvate sau contradictorii, prin comparatie cu alti indicatori.
Rata de crestere a PIB, eventual exprimat prin echivalentul sau ce tine seama de puterea de cumparare, indica directia corecta sau incorecta a evolutiei economice a unei tari. Dezvoltarea economica globala a unei tari impune rate pozitive de crestere a PIB.
Cresterea zero semnifica rata 0 de crestere a PIB. Altfel spus, aceasta inseamna ca valoarea in preturi comparabile a PIB ramane neschimbata.
2.) si 3.) Optiunea guvernului asupra cresterii zero pentru anul 1998 trebuie apreciata tinand seama de cateva caracteristici specifice ale anului 1998:
Valoarea mare a variatiei negative a PIB din anul 1997 (date preliminare – 6,6();
Criza guvernamentala prelungita;
Rezultatele productiei industriale pe primele 4 luni ale anului 1998 (-11,9( fata de aceeasi perioada a anului trecut);
Rezultatul exportului pe primul trimestru al anului 1998 (-1,2( fata de aceeasi perioada a anului trecut).
Toate aceste caracteristici conduc la concluzia ca oprirea declinului in toate domeniile activitatii economice, concretizata prin optiunea cresterii zero pentru anul 1998 poate fi considerata realista si chiar optimista.
4.) Referindu-ma la cresterea economica pozitiva in viitor a Romaniei sunt necesare cateva precizari:
Romania trebuie sa opteze ACUM prin decidentii sai politici intre dezvoltarea inertiala, in care economia romaneasca se va mentine cu aproximatie in structura actuala, si cea accelerata bazata pe conceptul de competitivitate.
Dezvoltarea inertiala nu asigura ritmuri de crestere a PIB/locuitor satisfacatoare de natura sa reduca decalajul dintre Romania si celelalte tari.
Dezvoltarea accelerata care pune in centrul procesului decizional competitivitatea economiei romanesti este dupa parerea mea singura optiune care permite pe termen scurt si mediu inregistrarea unor rate de crestere superioare in raport cu cele ale tarilor dezvoltate. O alegere strategica de acest gen va aduce economia romaneasca – relativ repede – in situatia atingerii nivelului de adaptabilitate necesar integrarii in structurile Uniunii Europene fara costuri mari de tranzitie.
Strategia bazata pe cresterea competitivitatii presupune obiective clar definite dintre care mentionez:
Asigurarea tuturor conditiilor care definesc competitivitata drept un indicator obiectiv al economiei. Am in principal in vedere faptul ca acuratetea cu care se determina competitivitatea poate fi alterata atat de imixtiunile politice sau de alta natura in economie cat si de activitatile ilegale sau subterane, daca acestora li se permite sa atinga dimensiuni semnificative.
Definirea si promovarea unor sectoare prioritare prin masuri de politica economica activa, in perioada imediat urmatoare, in care Romania mai are libertate de decizie in afara unor constrangeri inerente alinierii la standardele unei entitati economice superioare, de tipul Uniunii Europene.
Promovarea exporturilor care trebuie realizata pe caile microeconomiei si prin metode institutionale. Facilitarea aparitiei unor astfel de institutii, organisme sau firme este necesara ca si impunerea unei restrictionari controlate a birocratiei in domeniul relatiilor economice internationale, pentru a reduce durata tranzactiilor si eventualele bariere administrative generate intern. Liberalizarea sistemului financiar-bancar este probabil cea mai importanta masura in acest sens.
Impulsionarea mediului investitional intern prin politici fiscale active in sectoarele prioritare, care ne intereseaza a se dezvolta in ritm superior celorlalte ramuri nationale si superior ratelor de crestere la nivel mondial, dar, in primul rand prin extinderea, dezvoltarea si sprijinirea tuturor sistemelor infrastructurale, care creaza interfata structurilor economice: telecomunicatiile, reteaua de transporturi, sistemul bancar, retelele informationale.
Educarea si formarea de decidenti politici si de personal administrativ, prin efort bugetar si privat (stimulat de facilitati economice), in spiritul mecanismelor concurentiale ale sistemelor economice din tarile foarte dezvoltate, astfel incat sa se reduca birocratia actuala, lipsa de flexibilitate din institutiile centrale si incompetenta manageriala la nivel macro si microeconomic. Se pot imagina scheme de implementare a unor astfel de masuri care sa minimizeze ìfuga de creiereî din Romania prin stimulente sau proceduri contractuale.
Restructurarea intregului sistem educational astfel incat sa se asigure pregatirea noilor generatii in spiritul societatii internationalizate, globalizate, bazate pe primatul transferurilor internationale si pe promovarea sistemelor concurentiale la nivel mondial.
Optiunea fundamentala, pe care mi-am exprimat-o mai sus in favoarea unei strategii nationale centrata pe conceptul de competitivitate se fundamenteaza pe analiza multicriteriala a economiei romanesti pe care am intreprins-o impreuna cu un reputat grup de specialisti romani din domeniile macro si microeconomic, concretizata in lucrarea Analiza de competitivitate a economiei romanesti. Solutii strategice alternative.
Adoptarea de catre decidentii politici a strategiei bazate pe cresterea competitivitatii impune schimbarea mentalitatii economice, cresterea vitezei de reactie si adaptare la semnalele sau sfidarile generate de evolutia economiei mondiale, reprezentand dupa opinia mea singura cale in masura sa transforme Romania intr-o natiune competitiva, cu un potential de crestere superior mediei mondiale, premisa a cresterii comparative a nivelului de trai.
Nu pot sa inchei fara a sublinia faptul ca alternativa strategica bazata pe cresterea competitivitatii este varianta care ofera posibilitatea aparitiei unor salturi neasteptate, neconventionale, de productivitate si eficienta la nivel macroecomic (bazate pe salturi echivalente in sfera microeconomiei).
Inteligenta si mobilitatea in actul deciziei guvernamentale, crearea unui climat economic general, transparent, putin birocratic, pot conduce la salturi de eficienta mai mari decat unele inovatii pur tehnologice, marile schimbari petrecandu-se in planul factorului uman.