Bucuresti, 1 iunie 2011
POZITIA AOAR PRIVIND INFLUENTA CURSULUI DE SCHIMB ASUPRA PRODUCATORILOR ROMANI SI A STABILITATII MICROECONOMICE
Apreciema ca că inflaţia în România nu este privită în complexitatea ei. Cea care are impact economic major este inflaţia în euro, care este, la un curs stabil (cum avem practic de ani de zile), egală cu cea în lei. Romania, traieste si actioneaza pe o piaţă unică, creşterea preţurilor exprimate în euro în România a fost de 8% în 2008, 5,5% în 2009, 6% în 2010, ne aşteptăm la minim 6% în 2011.
Constatam ca românii care trăiesc în apropierea graniţelor să-şi facă cumpărăturile dincolo. Aşa s-a ajuns să cumparam mere din Argentina, Polonia ş.a.m.d.
În ceea ce îi priveşte pe producătorii români pentru export, mai adăugăm influenţa negativă a scăderii veniturilor prin întărirea leului – cca 6% în ultimele luni – şi diferenţa între dobânzile la credite în România faţă de cele din ţările firmelor concurente. Ca o consecinţă directă, necesitatea încadrării în preţurile de piaţă determină menţinerea salariilor la un nivel inacceptabil şi renunţarea sau diminuarea programului de investiţii.
Cât timp se mai poate continua în felul acesta?
Este posibil ca anul acesta să avem surprize mari! În prezent se fac eforturi pentru scăderea cererii pentru micşorarea distanţei faţă de ofertă. Consecinţele sociale se cunosc, dar dacă scade şi oferta de produse şi servicii, spre ce ne îndreptăm? Nu trebuie neglijat faptul că milioane de români produc în afara graniţelor, plătesc acolo taxe şi impozite şi sunt consumatori în ţările respective. Este vorba de forţă de muncă în general bine calificată, dar mai ales dornică şi aptă să muncească.
Suntem de parere ca de prea mult timp se acţionează în afara legilor economice de bază: nu credem că este acceptabilă întărirea monedei naţionale într-o ţară care se află într-o criză profundă, o ţară parte a unei pieţe unice, fără posibilităţi de a acţiona prin bariere de orice fel. Am mai trecut printr-o perioadă când cursul coborâse la 3,1 lei/€ şi apreciem ca suntem încă departe de stingerea consecinţelor acelei perioade, este deajuns să contemplăm deficitele bugetare şi de cont curent din 2007 şi 2008 şi partea din criza anilor 2009 – 2010 care ne aparţine.
Afirmăm cu mândrie că exporturile sunt cele care ne-au ajutat pentru ieşirea din criză (acum 2 ani şi jumătate se spunea că nu vom suporta consecinţe ale crizei datorită deschiderii mici a economiei româneşti). Datele statistice arată că în 2010 Slovacia exporta 9,5 mii € pe locuitor, Ungaria 7,1 mii €, Slovenia 7,3 mii €, Cehia 9,8 mii € iar România 1,7 mii €. Cifrele exprimă clar competitivitatea produselor româneşti, nivelul de integrare pe piaţa unică. Cum putem depăşi situaţia economică de azi scăzând cursul de schimb? Deja statisticile indică o atenuare a ritmului anual de creştere a exporturilor iar luna martie a consemnat o scădere de 0,8% a producţiei industriale.
În momentul de faţă nu poate exista altă prioritate absolută a ţării decât dezvoltarea economică. În acest sens trebuie să acţioneze toate instituţiile statului care au atribuţii sau pot contribui la aceasta, iar acolo unde legislaţia frânează procesul de dezvoltare economică trebuie făcute modificări.
Legea 312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, la Art. 2 “Obiectivul fundamental şi principalele atribuţii” pct. 1 menţionează “Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea preţurilor”, la pct. 3 se specifică “Banca Naţională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea preţurilor.” Dezvoltarea este pe locul doi şi stabilitatea preţurilor este prioritară!
Apreciem că menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi lung nu este posibilă în afara dezvoltării economice. B.N.R. nu se poate deroba de majorarea cotei TVA, cu influenţe majore în inflaţie, consecinţă a deteriorării vieţii economice, a incapacităţii economiei de a alimenta bugetul de stat, chiar în condiţiile actuale de salarizare a medicilor şi profesorilor.
Nu avem cunostinte de vreun impediment formal în modificarea legii. Ceea ce este valabil şi firesc pentru ţările din zona Euro nu trebuie să afecteze politicile monetare din celelalte ţări ale U.E. Dealtfel, flexibilitatea cursului a fost invocată ca o măsură de protecţie a economiei româneşti în pregătirea aderării la zona Euro.
Suntem de parere ca in aceeaşi măsură o colaborare reală între Guvern şi B.N.R. ar fi condus la eliminarea în mare măsură a convulsiilor sociale din ultimul timp, la soluţionarea calmă, liniştită a unor probleme de salarizare, pensii, despăgubiri etc.
Cât mai rămânem în urmă? A nu urca accelerat înseamnă a rămâne dramatic în urma celorlalţi, a celor care avansează constant cu paşi uriaşi faţă de dimensiunile pe care le cunoaştem noi.
Şi în final: chiar credem că nivelul actual al leului este apropiat celui ce va stabili paritatea la intrarea în zona Euro? Leul reflectă întradevăr realitatea economică din România?