CHELTUIM MAI MULT DECAT PRODUCEM
Romania doreste sa se integreze in Uniunea Europeana incepand cu 1 ianuarie 2004. In acest context, de la 1 ianuarie 2002 taxele vamale la produse industriale au devenit ZERO. Pana in 2007 ni se cere sa anulam taxele vamale, deja ajunse in medie la 20-30% pentru produsele agro-alimentare.
In acest context deficitul de cont curent, calculat el in $ sau Euro, dupa cum doresti sa alegi statisticile oficiale, arata ca am importat cu cca 5, 5 miliarde euro mai mult decat am exportat.
E bine, e rau?
Raspunsul cel mai corect ar fi insa PANA CAND ?
Daca cumperi pe datorie, vanzatorul de la pravalia din coltul strazii, se bucura pana intr-o zi cand el decide ca nu te mai poate credita si nu-ti mai da! Si atunci?
Ori muncesti, castigi si-ti platesti datoriile si poti cumpara in continuare, ori…?
La noi ca la nimeni!
In cazul unei tari lucrurile sunt mai complicate; imprumuturi externe pe termene diferite, in diferite forme si monede, pe diferite piete, la care se mai adauga imprumuturile interne. Toate tehnicile acestui joc complicat n-au putut opri criza asiatica, crahul economic din Argentina sau dificultatile financiare din Brazilia. O putere economica ca SUA ingrijoreaza prin deficitul bugetar imens, chiar in conditiile unei cresteri economice remarcabile de 8-9%, cea mai mare din ultimii 20 ani. Franta si Germania declara ca nu pot respecta Pactul de Stabilitate, anuntand ca pana in 2007, deficitul lor bugetar va fi mult peste nivelul maxim de 3%, motivatia principala constand in necesitatea de-a CHELTUI pentru a-si relua cresterea economica.
Noi cheltuim dar cu ce ne alegem?
Rezumand cifrele oficiale, Romania are o datorie externa de 18 miliarde $, in 2003 imprumutand cca 3 miliarde $. Pentru cine s-a imprumutat statul?
Printre altele pentru Termoelectrica si Societatea Nationala de Imbuntatiri Funciare.
Cum stam cu asigurarea de produse agro-alimentare ?
Urmare a activitatii Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare, pentru care s-au imprumutat bani, efectele secetei au fost asa de “radical combatute” incat a trebuit sa ne mai imprumutam pentru a importa 1508 mii tone grau in valoare de cca 206 milioane euro. Si pentru ca suntem o tara cu agricultura puternica am mai importat si zahar de 100 mil euro si ceapa si cartofi…, in total “MANCARE” de cca 1, 4 miliarde euro. Aceasta in timp ce instalatiile de irigat livrate de producatorii romani in primavara lui 2003, in cadrul programului guvernamental nu erau platiti decat in februarie 2004 ( program de 300 miliarde lei). Deci facem irigatii? Sustinem producatorii romani, sau dorim sa importam instalatii de irigat dupa ce au dat faliment cei ce acum produc astfel de echipamente? Cu cca 500 instalatii vandute, nu s-a putut face agricultura moderna. Se pune intrebarea ce urmeaza?
Incepand cu 2002, in Romania s-au putut importa fara taxe vamale 125000 tone grau, 50000 tone porumb, 3000 tone faina, 2600 tone branzeturi si 3900 tone carne de pasare. In total importurile alimentare din UE reprezinta deja cca32% din total importuri de produse agro-alimentare. Producatorii romani lupta, productia de carne de porc crescand cu cca 19% iar cea din carne de pasre cu 25%. Avand putini bani, subventiile acordate de Guvern n-au putut pune pe picior de egalitate producatorii romani cu cei straini. In lipsa unor programe agresive si realiste rezulta ca in urmatorii ani, fara minima protectie a taxelor vamale, producatorii romani vor falimenta si vom importa produse agro-alimentare de “mai multe miliarde de euro ! Cat? “Cosul zilnic inmultit cu cca 21 milioane cetateni” (cca 1 milion nu conteaza pentru acest indicator, necunoscandu-l)
Cum stam cu caldura?
In loc de a cheltui substantial pentru cresterea eficientei termice a cladirilor si sprijinirea producatorilor industriali sa-si imbunatateasaca eficienta termo energetica, imprumutam pentru a pastra nealterat sistemele tehnice invechite si prost gospodarite ale societatii Termoelectrica. Nu facem decat sa amanam, inglodandu-ne in datorii, o scadenta care va determina atat falimentarea consumatorilor, dar si a unui furnizor care nu o sa aiba cui furniza. Numarul oraselor Romaniei care abandoneaza sistemele centralizate de incalzire, depasite tehnic, ineficiente si costisitoare, creste, cu toate ca eficienta unor sisteme moderne de acest tip este recunoscuta pe plan international. In mod similar, competitivitatea multor produse romanesti va fi afectata de cresterile rapide ale resurselor energetice. Vom pierde produse si locuri de munca in favoarea importurilor. N-ar fi nimic rau daca raspundem la intrebarea CU CE VOM PLATI?
Cum stam cu sanatatea si importul de medicamente.
Bine! Exporturile de 19, 5 mil euro, au scazut fata de 2002 cu cca 19% in schimb am importat medicamente de cca 494 mil euro (in scadere cu 3, 6%). Firesc industria de medicamente este una de mare finete si necesarul de fonduri pentru cercetarea si producerea de medicamente este uriase. Avem vreun program guvernamental in acest domeniu ? Sigur ca da, unul anuntat cu mare satisfactie de ministrul sanatatii, care anunta inchiderea a 18 producatori romani de medicamente, incapabili sa introduca sistemul de asigurare a calitatii (GMP). Costul pentru fiecare unitate este apreciat a fi intre 1, 5 -2 mil euro. Tot ministerul spune ca productia acestora asigura doar cca 10% din necesarul de medicamente. Iportand medicamente de 500 mil euro, inseamna ca prin inchiderea acestor producatori vom mai importa in viitor medicamente de inca 50 mil euro. Deci ce-I mai ieftin:un program de sustinere a actualilor producatori romani, de cca 36 mil euro, sau importuri anuale de cca 500 mil euro ce vor creste cu… ? Tarziu, s-a descoprit ca ar fi u
rmat sa fie inchis si singurul producator de seruri si vaccinuri, Institutul Cantacuzino, oficialitatile grabindu-se sa asigure ca in acest caz statul va interveni? De ce acum si nu in urma cu 2-7 ani? Dar cu ceilalati 17 producatori romani, cand vom constata ca era mai ieftin sa-I sustin in a produce medicamente conform normelor GMP ? Sau este mai simplu si de dorit sa importam ? Si daca da cu ce bani, ca deja datoram 18 miliarde $ ?
Ne imbracam din import !
Dupa ce am “restructurat” prin desfiintare industria textila, importam in 2003 fire, fibre si articole textile in valoare de peste 1, 9 miliarde euro. Avem program de stimulare a productiei de in si canepa, ce s-a dezvoltat cu mari neajunsuri. Cu cine sa contracteze agricultorii romani productia cand mai functioneaza in tara maxim 4 unitati de profil ?
Am importat in 2003 “masini si aparate specializate pentru industrii” in valoare de peste 656 mil euro, exportand produse din aceeasi categorie, in valoare de cca 143 mil euro. Deci un deficit de cca 512 mil euro. Optimistii se asteapta sa vada efectul acestor importuri de tehnologie in cresterea si diversificarea exporturilor romanesti. In schimb toti analistii economici prognozeaza in 2004 o scadere valorica a exporturilor, neanuntandu-se nici schimbarea actuala a structurii exporturilor nicii cresterea ponderii exporturilor cu valoare adaugata. Atunci ce s-a importat in aceasta categorie formala si care va fi impactul in economia reala?
Multe companii romanesti, privatizate, reusesc sa reproiecteze si sa produca echipamente si utilaje cu performante comparabile cu cele din import. Cu toate acestea, in lucrarile de investitii realizate din bani publici ( din bugetul de stat sau imprumuturi garantate de stat) se utilizeaza in numeroase cazuri echipamente si materiale din import, legea achizitiilor publice fiind complet nesatisfacatoare in a stimula utilizarea produselor romanesti. Rezultatul ? Desi piata romaneasca a constructiilor a crescut remarcabil in 2003 ajungand la cca 6 miliarde $, firme de constructii cu mare experienta, cum sunt CCCF (cai ferate si lucrari de arta) sau Hidroconstructia au inregistrat scaderi ale cifrei de afaceri. Munca la negru practicata pe larg in acest sector poate fi o explicatie. Dar trebuie sa luam in considerare ca in tari ca Franta si Geramania dar si la nivel european, realizarea unor ambitioase si necesare proiecte de infrastructura rutiera sunt privite ca motaoare ale reluarii cresterii economice. La noi, se practica “incredintarea directa de lucrari” fie ca este vorba de modernizari energetice sau constructie de autostrazi. Se aduc escavatoare si utilaje terasiere din import, fara a oferi sansa de competitie producatorilor romani.
Dezinteresul autoritatilor in sustinerea produselor noi este demonstrata de lipsa de interes, in testarea si utlizarea in economie a unor inventii, premiate pe plan international, asa cum este cazul celui produsului destinat constructiei de drumuri, produs pus la punct de Institutul de Cercetari Macromoleculare.
Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), considera ca o evaluare a potentialului economic al Romaniei in perspectiva integrarii europene este o cerinta de maxima importanta. Datele si evaluarile facute de reprezentantii ministerelor si departamentelor de sinteza din Ministerul Economiei si Comertului ca si cei din Ministerul Finantelor trebuie discutate cu reprezentantii mediului de afaceri, in scopul lansarii unor programe realiste de sustinere a productiei autohtone, capabile sa fie realizata in conditii de competitivitate cu produsele importate.
AOAR apreciaza ca este necesara lansarea unor programe speciale destinate sustinerii unor sectoare economice cu potential tehnic ridicat, care sa permita utilizarea cat mai completa a resurselor materiale de care dispune Romania.
ASOCIATIA OAMENILOR DE AFACERI DIN ROMANIA