Probleme de interes pentru miscarea patronala
in contextul eforturilor Romaniei de aderare la Uniunea Europeana.
In pofida tuturor dificultatilor procesului de tranzitie, reprezentantii comunitatii de afaceri sunt hotarati sa se angajeze in sustinerea eforturilor pentru ca Romania sa se conformeze deplin cerintelor calitatii de tara membra a Uniunii Europene.
Un accent special se va pune pe accelerarea si aprofundarea reformei economice si cresterea competitivitatii economice, restaurarea stabilitatii macroeconomice si crearea conditiilor necesare pentru o dezvoltare sustenabila.
Autoritatile romane si societatea romaneasca au perceput Consiliul European de la Helsinki, in ceea ce priveste decizia de a invita Romania la negocieri, ca un pas foarte important, care contribuie la solidaritatea si prosperitatea continentului european.
Inceperea negocierilor de aderare cu cele sase tari candidate, inclusiv Romania, ne intareste convingerea in legatura cu strategia de extindere a Uniunii Europene, asa cum a fost ea aprobata de catre Consiliul European de la Helsinki – inceperea negocierilor cu cele sase tari de pe pozitii egale.
Implementarea Acordului de asociere, in complementaritate cu Parteneriatul de asociere si Strategia de preaderare, lansata de catre Consiliul European de la Luxemburg, ofera un cadru orientativ util pentru progresele pe care le face Romania catre Uniunea Europeana.
Participarea la programele comunitare, la programele de twinning si asistenta PHARE reorientata au reprezentat mijloace deosebit de valoroase pentru sprijinirea eforturilor interne intreprinse in scopul satisfacerii criteriilor de aderare.
Romania va aborda negocierile de aderare intr-o maniera constructiva si cu intelegerea ca acestea sunt in derulare intre parteneri care vor deveni membri ai aceleiasi comunitati.
La 15 februarie 2000 Romania a inceput oficial negocierile cu UE, iar la 28 martie 2000 au fost deschise negocierii cinci capitole:
-
intreprinderi mici si mijlocii;
-
stiinta si cercetare;
-
educatie;
-
formare profesionala si tineret;
-
relatii internationale, politica externa si securitate.
In luna iunie Romania a trimis documentele de pozitie pentru alte opt capitole:
-
concurenta;
-
statistica;
-
dreptul societatilor comerciale;
-
protectia consumatorilor;
-
cultura si audio-vizual;
-
telecomunicatii si tehnologia informatiei;
-
uniune vamala;
-
politici in domeniul transporturilor.
Negocierile vor incepe cu data de 1 iulie sub presedintia franceza a UE.
Se observa ca o mare parte din dosarele de mai sus sunt in directa legatura cu interesele comunitatii de afaceri, ceea ce impune ca reprezentantii acesteia sa fie implicati in procesul negocierilor de aderare. Aceasta necesitate a fost de mai multe ori adusa in atentia reprezentantilor guvernului, insa s-a constatat o anume reticenta, fie datorita omniscientei acestora, fie datorita faptului ca pregatirile au fost facute in pripa, sub semnul crizei de timp.
In planul realizarilor economice obtinute de Romania poate fi mentionata cresterea continua a schimburilor comerciale cu tarile UE, in pofida caracteristicilor mai degraba ostile ale mediului de afaceri autohton, dovedind puterea relatiilor economice reciproce, precum si gradul inalt de integrare al economiei romanesti cu economia tarilor membre ale UE. Pentru inregistrarea unor evolutii pozitive in acest domeniu, meritul principal este al oamenilor de afaceri.
Comparativ cu trimestrul I 1999, in perioada corespunzatoare a anului 2000, exporturile FOB romanesti in tarile UE au crescut cu 21,1%, ceea ce reprezinta o crestere impresionanta.
Cresterile cele mai semnificative s-au inregistrat in tari ca: Belgia (+59,9%), Grecia (+80,3%), Irlanda (+29,3%), Portugalia (+94,7%), Spania (+31,6%), adica in acele tari mem
bre ale UE cu care Romania avea relatii relativ mai restranse. Cresteri apreciabile s-au inregistrat, insa, si in ceea ce priveste exportul Romaniei in tari ca Franta (+16,4%), sau Italia (+16,7%).
In ceea ce priveste importurile, ritmul de crestere a fost mai scazut decat in cazul exporturilor, si anume de 7,7%. Cele mai semnificative cresteri s-au inregistrat in cazul Greciei (+36%), Finlandei (+16%), Italiei (20%), Luxemburgului (21,4%) si Portugaliei (25,1%).
Tendinta generala este favorabila Romaniei, in sensul diminuarii deficitului balantei comerciale, de la 2,29 mld. EURO in 1992, la 1,29 mld. EURO in 1999.
Principalele categorii de exporturi catre tarile UE au fost: textile si imbracaminte – 35,9%; produse din otel – 12%; incaltaminte – 11,8%; echipamente si masini – 12,1%; mobila – 7,3%. In acelasi timp, principalele categorii de importuri din tarile UE au fost: textile si imbracaminte – 26,6%; masini si echipamente – 26,4%; produse chimice – 14,8%; produse din otel – 6%.
Ponderea ridicata a schimburilor comerciale avand ca obiect produsele textile si de imbracaminte este rezultatul numeroaselor contracte de lohn, operate de firmele romanesti de profil in colaborare cu firme din tarile UE, iar ponderea ridicata a importurilor de masini si echipamente reflecta nevoia de retehnologizare a economiei romanesti.
Cel mai important partener comercial al Romaniei, din cadrul tarilor UE, este Italia (33,9%), urmata de Germania (27,7%), Franta (10,4%) si Anglia (7,2%).
Au avut loc negocieri cu UE privind concesiile produselor agricole, in scopul extinderii liberalizarii comertului bilateral cu produse agricole, aceasta ramanand in continuare o problema deschisa si nesolutionata.
Romania, in principiu, este de acord cu obiectivele negocierilor, considerand ca totusi ar fi de dorit sa fie luat in consideratie faptul ca liberalizarea comertului cu produse agricole trebuie sa reprezinte un proces gradual, cu pasi diferiti pentru fiecare tara candidata, tinand seama de:
-
sensibilitatea produselor agricole;
-
caracteristicile politicilor agricole implementate;
-
deficitul comercial semnificativ de produse agricole inregistrat de Romania in relatiile sale cu UE, care din pacate, s-a accentuat in ultimii ani;
Noile acorduri privind comertul cu bauturi alcoolice si vinuri vor contine urmatoarele trei importante prevederi:
stabilirea mutuala de cote tarifare;
cooperarea pentru implementarea in Romania a acquis-ului comunitar in domeniu;
protectia si controlul tarii de origine a produselor specifice;
La 1 februarie 2000, primii 5 ani de implementare ai Acordului de Asociere a Romaniei la UE au luat sfarsit. Cele doua parti au stabilit ca obligatiile aferente acestui prim stadiu au fost indeplinite si au hotarat sa se indrepte catre etapa a doua a Acordului. Daca prima faza a Acordului de asociere se referea la libera circulatie a bunurilor si serviciilor si la concesii reciproce in ceea de priveste taxele si alte bariere netarifare, cea de-a doua faza va trata circulatia libera a capitalului si persoanelor (dreptul de obtinere a unui loc de munca).
Din punct de vedere al reformei economice desfasurate in Romania, desi indicatorii macroeconomici au aratat o involutie practic continua, se pot remarca totusi urmatoarele aspecte:
-
realizarea privatizarii a doua banci importante;
-
asanarea mediului financiar-bancar prin: fuziunea BANCOREX cu BCR, masurile care s-au luat in privinta FNI, restructurarea Bancii Agricole.
-
s-a continuat procedura de faliment la o serie de banci, cum ar fi: Columna, Banca Internationala a Religiilor si Bancoop.
-
ca urmare a noilor reglementari, Banca Populara Romana urmeaza sa fie transformata, dintr-o cooperativa de credit, in banca comerciala.
-
din punct de vedere al fiscalitatii, uniformizarea TVA la cota de 19%, care s-a dorit a fi un mijloc de stimulare a consumului, prin scaderea poverii fiscale la anumite categorii de produse inclusiv la bunurile de capital, s-a repercutat totusi sensibil negativ asupra nivelului preturilor la produsele alimentare de baza. In acelasi context se inscrie, ca un fapt pozitiv, aplicarea cotei zero de TVA la bunurile si serviciile destinate exportului.
Din punct de vedere al pasilor efectuati de Romania spre adoptarea acquis-ului comunitar, exercitiul de screening arata, in anul 1999, ca au existat progrese insemnate in ceea ce priveste: Legea comerciala, competitia, achizitiile publice, impozitarea, intreprinderile mici si mijlocii, stiinta si cercetare, justitie si afaceri interne. Pentru anul 2000, prin actele normative adoptate au existat realizari in ceea ce priveste: restabilirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor si padurilor, sistemul de tranzit comun pe teritoriul Romaniei, protectia consumatorilor.
O rata inalta de transpunere si implementare a acquis-ului comunitar s-a inregistrat in domenii fundamentale ale pietei interne cum ar fi: concurenta, impozitarea, achizitiile publice si controlul financiar.
Pentru viitorul apropiat directiile care vor necesita eforturi sporite in sensul implementarii sunt: libera circulatie a serviciilor, justitia si afacerile interne, mediul.
Instrumentele de preaderare a Romaniei la UE sunt, acum intr-o noua abordare, PHARE, ISPA si SAPARD. Volumul total al asistentei PHARE alocat Romaniei in 1999 a fost de 200 mil. EURO. Aceste fonduri au fost destinate finantarii programului de restructurare industriala si reconversie profesionala (RICOP), pentru usurarea poverii sociale cauzate de disponibilizarile de personal din industria miniera, metalurgie, constructii de masini si petrochimie si pentru accelerarea procesului de pregatire a aderarii Romaniei la UE.
Programul PHARE pentru Romania, in anul 2000, prevede 250 mil. EURO si se indreapta catre urmatoarele prioritati: sprijinirea constructiei institutionale prin asistenta tehnica si programe de twinning, crearea de politici si capacitati institutionale de dezvoltare, investitii de asigurare a standardelor comune cu UE si investitii pentru a intari coeziunea sociala si economica.
Programul ISPA, in anul 2000, prevede 240 mil. EURO si este destinat, in principal, finantarii proiectelor de infrastructura de transporturi si proiectelor de mediu.
Programul SAPARD, in anul 2000, este de 140 mil. EURO si finanteaza proiecte care se refera la: investitii in agricultura si dezvoltare rurala, imbunatatirea structurilor institutionale pentru calitatea si controlul sanatatii animalelor si a produselor vegetale precum si pentru protectia consumatorului, crearea anumitor forme de asistenta si servicii manageriale pentru fermieri si asociatii ale producatorilor agricoli, imbunatatirea infrastructurii funciare, masuri pentru domeniu silvic, dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale.
O absorbtie eficienta a acestor fonduri trebuie realizata cu largul concurs al patronatelor, in conditii de totala transparenta si printr-o conlucrare permanenta cu guvernul si sindicatele.
Fara indoiala ca una dintre conditiile esentiale, in acest sens, ca si in perspectiva integrarii patronatului roman in cel european, este aceea de a se legifera de urgenta cadrul institutional de functionare al patronatelor, prin adoptarea unei Legi specifice. In acest mod Guvernul Romaniei ar face dovada unei reale disponibilitati de dialog social si, totodata, de apreciere a eforturilor depuse de exponentii cei mai reprezentativi ai comunitatii de afaceri din Romania pentru unificarea miscarii patronale, si transformarii acesteia intr-un pilon sigur al dezvoltarii economice si sociale, in consens cu obiectivele strategice ale tarii.