Cu manageri competenti si un “plan de afaceri” bun am rezolva problema iesirii din criza
In ultima perioada, reactiile guvernantilor la situatia economica a tarii sunt din ce în ce mai dezordonate. Incoerenta este cuvantul de ordine, cu o succedare a deciziilor contradictorii din ce în ce mai rapida. Uimeste mai ales haosul instaurat de deciziile contradictorii luate pe diferite segmente ale economiei si inutila galceava “cine-a fost de vina”, care consuma si putinul de energie care a mai ramas. Daca pana acum guvernantilor li se imputa absenta unei abordari strategice unitare a dezvoltarii României pe termen mediu si lung, în ultimele zile se profileaza necesitatea gasirii unei solutii de supravietuire, de iesire din iarna, în paralel cu gasirea solutiei de atragere a investitiilor si creditelor externe pentru sustinerea datoriei în anul care vine.
Care sa fie solutia la nivel de guvernare? Pentru ca nu suntem un popor de neputinciosi – intr-o economie saraca si bolnava exista înca afaceri care merg bine, succesul fiind atribuit managementului. Strategii bune au avut si guvernantii – stau marturie aprecierile unanime interne si internationale primite la vremea respectiva, însa marea problema a fost intotdeauna punerea în practica. Absolut niciodata nu s-a dus la capat un program anuntat.
Cumva, o pozitie a investitorilor autohtoni s-a conturat, mai ales în momentul în care Senatul a propus si votat pentru acordarea de facilitati fiscale. Intotdeauna s-a mers pe propunerea unor solutii care sa duca la o crestere a exporturilor într-un ritm superior importurilor si la capacitatea de a asigura o rata de acumulare suficienta pentru a permite modernizarea tehnologica fara a afecta ritmul decent de crestere a consumului intern. S-a mers pe propunerea unei politici fiscale care sa stimuleze investitiile si crearea de noi locuri de munca si a unei politici monetare de ieftinire a creditului.
Desi guvernantii au fost întotdeauna mai receptivi la solutiile tip date de organismele internationale, ignorând sau acuzând solutiile venite din interior de partizanat la un anumit grup de interese, am solicitat opinia câtorva dintre cei mai cunoscuti investitori autohtoni despre solutiile “celui de-al 12-lea ceas”. Am adresat oamenilor de afaceri români urmatoarele doua întrebari:
1. Cum ati caracteriza economia României în câteva cuvinte, ca afacere?
2. Daca ati prelua acum aceasta afacere, care ar fi primele masuri pe care le-ati lua? Dar pe termen mediu?
George Copos, presedintele Ana Group
1. Comparatia cu o afacere poate fi fortata din unele puncte de vedere. Apreciez totusi ca nu exista un program coerent de reforma, ceea ce este similar cu a spune pentru un proiect, nu exista un plan de afaceri fezabil. Birocratia si “algoritmul politic” afecteaza profund procesul decizional polarizandu-l în profitul unor interese de grup. Cadrul legislativ nu este coerent. Restructurarea este doar un angajament ramas pe hartie si constituie cauza principala a mentinerii deficitelor din economie. Nu în ultimul rand, nu avem managerii si nici mentalitatea adecvata – elemente necesare pentru a scoate România din criza.
2. As remedia în primul rand carentele aratate mai sus. Cu un “plan de afaceri”, bun credibil, si cu o echipa de manageri competenti am putea rezolva si problema iesirii din criza si, desigur, a atragerii resurselor de finantare si a know-how-ului necesar. Altfel riscam sa intram în colaps economic.
George Cojocaru, presedintele Camerei de Comert si Industrie a României
1. Economia Româneasca are în prezent extrem de elemente de incurajare a unei afaceri. Cred ca numai încapatanarea, adica ambitia si un anumit spirit de aventura te pot face sa alegi acest drum.
2. Prima masura ar fi sa utilizez la maximum putinele facilitati pe care mi le acorda legislatia, iar pe termen mediu sa urmaresc foarte atent tendintele de piata.
Mirica Dimitrescu, presedinte director general al Jaro International
1. Costurile legate în principal de administrare, salarii si costurile generale ale societatii – protectie sociala explicita aducatoare de voturi, salarii si indemnizatii demnitari si aparat administrativ de stat etc. – sunt mai mari decat veniturile nete ale societatii. In aceste conditii, Romania este în stare de faliment.
2. Instituirea Consiliului de supraveghere a monedei, cu masuri imediate cum ar fi reforma monetara – un leu nou – 1 USD – cresterea solvabilitatii prin vânzarea prin institutiile regulatoare ale pietei libere – Bursa de Valori si OTC – a proprietatii gestionate de FPS si atragerea de credite sau finantari pe termen mediu sau lung din alte surse decat organismele financiare internationale.
Ion Antonescu, presedintele SC Marshal Turism
1. Daca as fi strain as spune ca este un mediu foarte propice pentru afaceri. Un adevarat paradis fiscal. Aproape toti lucreaza în pierdere, deci nu platesc mai nimic statului român. Daca lucreaza de ani de zile în România, cum de le convine sa faca afaceri aici? O analiza privind veniturile la bugetul statului arata ca aceasta provin astfel: 70% de la particulari, 25% de la stat si 5% de la straini. Oare pe nimeni nu intereseaza acest aspect? Pentru români în schimb este un calvar sa fi om de afaceri corect. Guvernantii nu mai stiu ce taxe si impozite sa mai inventeze si sa le aplice numai pentru oamenii de afaceri români. Ultima inovatie este impozitul pe gradul de neutilizare a mijloacelor fixe. Aceasta inovatie o fi buna pentru firmele de stat, dar nu pentru particulari, pentru ca ei nu îsi cumpara un mijloc fix – de exemplu un calculator – pentru a-l tine pe post de bibelou.
2. Stiu ca este foarte greu pentru Guvern, mai ales în aceasta perioada, dar rezultatele vor fi spectaculoase numai daca vin cu facilitati fiscale. Este buna comparatia unui brasovean care a intrebat pe un politician în legatura cu impozitul pe profit, ce este mai important, sa iei 85% dintr-o pruna sau 10% dintr-un pepene? Guvernantii trebuie sa înteleaga odata si odata ca daca un om de afaceri se dezvolta, atunci statul nu are decat de câstigat. In schimb, daca îl distruge prin taxe si impozite, nici statul nu va mai avea în final de la cine sa mai ia ceva. Daca eu as fi ministrul Finantelor i-as trimite pe cei care fac legi cel putin un an în productie sa vada cat de greu se “fac” banii.
Serinela SPATARELU