Bucuresti, 31 martie 2000

PUNCTUL DE VEDERE AL AOAR

Privind Strategia Nationala de Dezvoltare Economica pe Termen Mediu

1. Considerente generale

1. AOAR apreciaza strategia elaborata in forma ei restransa ca un inceput pe baza de consens in ceea ce priveste stabilirea obiectivelor si tintelor majore ale dezvoltarii economiei nationale in perioada 2000-2004. Aceste obiective practic se reduc la: cresterea economica, reducerea inflatiei si somajului precum si pregatirea Romaniei pentru negocieri in vederea aderarii la U.E.
2. Potentialul real al Romaniei la momentul inceperii negocierilor cu U.E. nu este corect apreciat in ceea ce priveste industria, agricultura, pozitia geografica (regionala). In acest context este necesara o mai corecta evaluare a avutiei nationale a Romaniei si o conceptie clara de racordare la economia U.E., pornind de la forta economica a componentelor economiei nationale si de la interesul, pe termen lung, al Romaniei.
3. Din punctul de vedere al mijloacelor si politicilor de realizare a obiectivelor mentionate, consideram oportuna o mai buna concretizare si articulare a acestora in directiile urmatoare:
4. In cadrul politicii fiscale se impune luarea unor masuri de despovarare fiscala a angajatorilor si a angajatilor, prin reducerea numarului de fonduri speciale, aplicarea cu discernamant si justificare economico-sociala a principiilor neutralitatii, selectivitatii si stabilirii prioritatilor, renuntandu-se la scheme rigide care nu se potrivesc cu conditiile economiei de tranzitie din Romania. Un exemplu in acest sens va trebui sa fie modul in care sunt diferentiate TVA, si alte taxe in tarile U.E.;
5. politicile investitionale capata o importanta primordiala pentru stoparea declinului si relansarea economica, daca si numai daca asigura stimulentele necesare pentru consolidarea liberei initiative, dezvoltarea productiei si a exportului, in conditii de eficienta si competitivitate; in acest sens, politicile trebuie coordonate cu masuri vizand prioritatile sectoriale ale economiei nationale, si mai ales ale productiilor cu valoare adaugata ridicata, renuntandu-se la abordarea unilaterala, exclusivista si contraproductiva, potrivit careia numai mecanismele pietei vor selecta industriile viabile din Romania. Este bine de reamintit ca aceste mecanisme sufera o serie de imperfectiuni corectate prin politici economice ale statului;
6. politicile comerciale nu sunt inca adaptate la nevoile cresterii durabile in Romania, printre altele, si datorita faptului ca permit o secatuire a resurselor naturale ale tarii, prin exporturile quasi-libere de materii prime si practicarea unor taxe de import care dezavantajeaza prelucrarea materiilor prime importate.
7. planificarea bugetara multianuala, de exemplu, precum si aprobarea bugetului la timp ar putea constitui o importanta parghie in sprijinirea agentilor economici, in ceea ce priveste stabilirea programelor la nivel microeconomic.
8. pentru a asigura un nivel de trai civilizat trebuie definite componentele acestuia si limitele minime pe individ, limite sub care nu trebuie scazut, si create conditii pentru venituri (salarii, ajutoare sociale etc.), care sa asigure nivelul minim obligatoriu de trai (hrana, educatie, sanatate, recreere etc.).
9. In general Strategia trebuie sa fie mult mai bine conturata ca directii si nu definite numai premise. Spre exemplu, trebuie definite ramurile industriale care vor avea viitor in Romania.
10. La punctul D. Prolema fundamentala a strategiei, nu trebuie vorbit despre "Finalizarea procesului de privatizare" ci despre "Continuarea procesului de privatizare".
11. In cadrul strategiei extinse, importanta statului, ca factor de monitorizare al tranzitiei si integrarii in U.E., trebuie sa i se acorde un loc distinct, cu componentele sale legislative si institutionale, care sa favorizeze consolidarea economiei de piata concurentiale.
12. Parteneriatul dintre guvern, patronat si sindicate ar trebui sa constituie un capitol distinct al strategiei, in forma sa extinsa, tinand seama ca acest parteneriat trebuie sa reprezinte unul dintre pilonii stabilitatii economice, politice si sociale in Romania.
13. 6. Semnalam ca adesea, in cadrul capitolelor strategiei privind politicile din diferite domenii, scopurile se confunda cu mijloacele (vezi privatizarea, constructia institutionala, politica monetara, bugetara, a cursului de schimb valutar etc.) astfel incat, in prim-planul abordarilor apar preponderent politici monetariste, situand in plan secund cele care tin de insanatosirea economiei reale si a climatului de afaceri, degrevat de costuri tranzactionale umflate, de coruptie si birocratie.
14. Strategia inca nu a reusit sa puna in evidenta raporturile de complementaritate, de cooperare, dar si de concurenta, dintre capitalul autohton si cel strain, acordand mai degraba prioritate capitalului strain ca sursa de finantare a economiei. Fara a nega rolul capitalului strain, este important de avut in vedere ca fara contribuyia determinanta a capitalului autohton, economia de piata in Romania nu se poate dezvolta durabil si convergent cu cerintele integrarii in U.E.
15. Consideram ca o aprofundare si problematizare a strategiei restranse, intr-o forma extinsa, va oferi posibilitatea unor clarificari suplimentare si a operationalizarii multor masuri de politica economica, intr-o maniera coerenta si consistenta. AOAR considera ca elaborarea unui dosar separat al strategiei privind imbunatatirea mediului de afaceri in Romania, intr-o abordare complexa, integratoare, este absolut necesara pentru inlaturarea obstacolelor care stau, in prezent, in calea oamenilor de afaceri.

1. Repere in fundamentarea statistica a Strategiei Nationale de Dezvoltare Economica pe Termen Mediu a Romaniei

Mergand pe linia clasica a elaborarilor strategice, din punct de vedere al structurii problematice (analiza diagnostic, obiective pe termen mediu si politici de realizare a obiectivelor in domeniile: macroeconomie, ajustare structurala si sectoriala, stiinta si tehnologie, protectia mediului, amenajarea teritoriului si dezvoltarea regionala), strategia pe termen mediu (STM) ofera o serie de evaluari cantitative si de ordin calitativ, care cuprind explicit sau implicit indicatorii statistici relevanti ai evolutiei prognozate a economiei romanesti in perioada 2000-2004.

AOAR doreste sa releve cateva aspecte referitoare la fundamentarea statistica a acestor indicatori, precum si la necesitatea unei mai clare corelari a acestora, fie cu anul 1999, fie cu diferite serii de date ce rezulta din calcule simultane pentru perioada 2000-2004.

1. O prima observatie se refera la cresterea PIB cu 1,3% in anul 2000, fata de anul 1999 (tabelul nr. 4 din Strategie). intr-adevar, cresterea PIB este un obiectiv major al tranzitiei, in contrapondere la declinul economic cronicizat al acestuia in perioada 1997-1999, dar din analizele noastre bazate pe datele publicate de Comisia Nationala de Statistica si din cele din strategie nu rezulta ca ar fi vorba de o crestere a PIB, ci dimpotriva, de o scadere, daca se fac calculele in dolari SUA (tabelul nr. 1). Practic, ar fi vorba de o scadere in USD la 95,6% fata de anul 1999, si nu de o crestere la 101,3%, aceste tendinte contradictorii fiind reflectate prin utilizarea exclusiva a datelor din strategie.

Tabelul nr. 1

Calculul PIB in perioada 1999-2004

(*) Sursa: Tabelele nr. 1 si nr. 8 din Strategie.

(**) Pe baza datelor CNS, in 1999 PIB a fost de 521.735,5 mld. lei, care transformat la un curs mediu anual de schimb de 15.331,4 lei/USD, reprezinta 34,08 mld. USD (Buletinul Statistic Lunar, nr. 1, 2000, CNS, pag. 1, 32).

Este necesara o revedere a neconcordantelor privind marimea indicatorului PIB in dolari SUA, care se obtine utilizand ponderile in PIB si marimile absolute ale datoriei externe, exporturilor si inputurilor. in mod normal ar trebui sa se obtina aceeasi marime a PIB, intrucat nu credem ca s-au utilizat diferite serii statistice.

In legatura cu prognoza optimista de crestere a PIB in anul 2000 ne exprimam rezerve intrucat:

1. Investitiile in 1999 au scazut cu 12,3% comparativ cu anul 1998 si ca atare un factor important de crestere s-a diminuat cu influenta in anul 2000 si in continuare;
2. Anul 2000 este an electoral care se repercuteaza, de regula, nefavorabil asupra performantelor productiei;
3. Pactul de Stabilitate in Balcani nu reprezinta o sursa de finantare reala inca;
4. Rezultatele statistice pe primele doua luni in privinta productiei nu sunt prea promitatoare;
5. Investitiile straine pe primele doua luni ale anului 2000 sunt modeste.
6. In Strategie nu se precizeaza in ce raport se afla dinamicile cursului de schimb fara de indicele preturilor de consum (indicele inflatiei). Potrivit calculelor noastre, bazate pe date exclusiv din Strategie, rezulta ca indicii preturilor de consum devanseaza cu mult pe cei ai cursului de schimb al leului fara de dolarul american, de aici decurgand o serie de consecinte pe care este de dorit sa le analizam mai in profunzime, mai ales daca se au in vedere posibilele cauzalitati.

Din Strategie (pct. B 2) nu rezulta clar acest raport.

Tabelul nr. 2

Evolutia indicilor preturilor de consum (IPC) si a cursului de schimb in perioada 2000-2004

Daca IPC va creste de 2,43 ori, cursul de schimb se va mari de respectiv 2,17 ori in perioada 2000-2004, ceea ce ridica probleme privind supra- sau subevaluarea monedei nationale.

1. Eficienta investitiilor reprezinta, fara indoiala, factorul multiplicator al veniturilor si, in consecinta, elementul motrice al dezvoltarii sustenabile. Determinarea unei politici investitionale bazate pe fundamentari statistice mai convingatoare, in ceea ce priveste raportul dintre capitalul autohton si cel strain, ar raspunde unor nevoi reale de incurajare a intreprinzatorilor romani.

In privinsa investitiilor, eficienta si profitabilitatea acestora capata o insemnatate primordiala.

Daca se determina indicatorul de eficienta macroeconomica a investitiilor pe baza de raport intre rata formarii brute de capital (FBC) si ritmul mediu anual de crestere a PIB (o forma a coeficientului ICOR-Incremental Capital Output Ratio) in perioada 2000-2004 se obtin datele urmatoare:

Sursa: calcule pe baza datelor din Strategie, tabelele 4 si 5

In anul 1999, ICOR a fost negativ si din anul 2000 se inscrie pe o panta ascendenta de eficienta. Acest trend ar trebui mai bine fundamentat intrucat anul 2000 pare sa reprezinte un punct de inflexiune.

Aceeasi tendinta favorabila de crestere a eficienaei investitiilor se remarca si utilizand o alta formula de determinare a ICOR.

In care:  I = investitii;

D PIB = cresterea PIB intr-un anumit interval de timp.

Calculele noastre arata urmatoarea evolutie:

- ICOR _2000-2002 = 22,13/3,96 = 5,69

- ICOR _2001-2003 = 24,88/5,5 = 4,36

- ICOR _2002-2004 = 27,53/6,54 = 4,25

Este absolut necesara o detaliere a factorilor de crestere a eficienta ei investitiilor, astfel incat sa se poata fructifica eforturile de economisiri si influxuri straine de capital.

Este important sa se cunoasca eficienta investitiilor in sens larg, pe cele doua paliere majore ale sale, si anume: investitii autohtone si investitii straine. Departe de a le contrapune, dorim sa mentionam ca cea mai mare pondere este detinuta, cel putin cantitativ, de investitiile straine.

Tabelul nr. 3

Volumul investitiilor autohtone si straine in perioada 2000-2004

In anul 1999 ponderea investitiilor directe straine a fost de circa 15% si, de aceea, consideram ca prea optimista cresterea acesteia la 23 % in anul 2001. Cresterea in viitor a acestei ponderi este importanta, dar sa retinem ca, in conformitate si cu experienta altor tari, investitia straina atinge un nivel de plafonare de 22-23%, dupa care scade din nou.

1. Productivitatea muncii reprezinta un alt indicator cheie al eficientei de care va depinde in viitor capacitatea concurentiala a economiei Romaniei.

Potrivit estimarilor noastre, rata de crestere a productivitatii muncii, calculate pe o persoana activa civila, folosind datele din Strategie, are urmatoarea dinamica:

Tabelul nr. 4

Indicii de crestere ai productivitatii muncii

Se observa in anii 2002-2004 un decalaj sensibil intre cresterea productivitatii si cea a salariului real, ceea ce in general este bine, dar in particular ridica problema determinarii unui decalaj acceptabil optim, de compromis, care sa asigure cresterea in continuare a productivitatii avand ca stimul, in primul rand, salariul.

Aceasta ultima observatie vizeaza si importanta majora a formelor si metodelor de stimulare a cererii de consum ca fundamentare a cresterii economice in ansamblu.