Punctul de vedere al AOAR

Privind Strategia nationala de dezvoltare a Industriei,

Elaborata de M.I.C., in colaborare cu specialistii din M.F., I.E.I si I.E.M.

Din punctul de vedere al structurii problematice, materialul asupra caruia referim abordeaza analitic si previzional aspecte de insemnatate majora in ceea ce priveste cauzele care au condus la declinul industriei romanesti, obiectivele strategice ale relansarii acesteia, precum si principalele masuri, mijloace si politici industriale pentru orizontul de timp 2000-2004.

In continuare vom prezenta cateva opinii si recomandari ale AOAR, considerand ca acestea ar fi de natura sa contribuie, atat la o mai buna clarificare a problemelor principial-criteriale, in ceea ce priveste evolutia industriei romanesti, cat si la o aprofundare ulterioara a setului de politici, diferentiat pe subramuri, grupe de produse si produse ale industriei:

1. Apreciem ideea de baza, potrivit careia industria prelucratoare trebuie sa se dezvolte intr-o dinamica mai inalta. Pe de alta parte semnalam ca, practic, potrivit prognozelor elaborate in strategie, tocmai ramurile industriale cu un grad de prelucrare mai mare, care absorb si high-tech-uri, se preconizeaza a stagna, sau a-si diminua usor productia (vezi pag. 19 din strategie), cum sunt: prelucrarea titeiului, a lemnului, a cauciucului si a maselor plastice, productia de masini, echipamente si aparate electrice, mijloace de transport.

Tendintele pe plan mondial releva ca tocmai o buna parte din componentele acestor ramuri tehnico si sciento intensive, va creste in ritmuri relativ inalte, oferind largi posibilitati de adancire a specializarii si de intensificare a cooperarii intra si internationale, de dinamizare a comertului international.

In cazul in care specialistii apreciaza ca nu sunt conditii pentru dezvoltarea acestor ramuri, in urmatorii cinci ani, este util sa se dea unele explicatii, oricat de sumare. Fara explicatiile necesare, pare putin convingatoare dinamica mediei anuale de 10,3%, a industriei metalurgice, in perioada 200-2004, fata de numai 5% la industria constructoare de masini (vezi Anexa 1B).

2. Faptul ca PIB si industria au dinamici foarte apropiate, cu un mic devans al industriei, dovedeste ca practic, in viitor, relansarea cresterii economice durabile in Romania va depinde intr-o masura hotaratoare de industrie, care in toate economiile moderne ofera forte motrice si efecte de antrenare multiplicatoare pentru toate celelalte sectoare ale economiei.

In aceasta privinta, analizele ulterioare ar fi de dorit sa puna in evidenta in ce consta sistemul de relatii dintre industrie si celelalte ramuri ale economiei nationale, stiut fiind ca, pe masura ce o economie se dezvolta, aceste relatii se amplifica si diversifica, interdependentele si interconditionarile fiind tot mai numeroase. Industria nu poate fi scoasa din contextul unitar al economiei nationale deoarece celelalte ramuri constituie, pe de o parte, cea mai mare parte a pietei de desfacere pentru produsele industriale, iar, pe de alta, o sursa importanta de aprovizionare cu bunuri si servicii pentru ramurile industriale.

3. Dupa cum se arata in material, intreprinderile industriale mari si mijlocii detineau ponderea cea mai insemnata in productia industriala (89% din cifra de afaceri), in investitii (95,2%) si in valoarea adaugata (91,7%) la nivelul anului 1997 si credem ca in prezent situatia nu s-a schimbat fundamental, stiut fiind ca in perioada 1997-2000 IMM-urilor nu le-a mers prea bine.

Avand in vedere tocmai acest rol al intreprinderilor mari si mijlocii in industrie, consideram ca ar fi necesare sa li se acorde o atentie speciala din partea proprietarilor si a mediului de afaceri, in acest scop fiind chiar oportuna crearea unei Comisii de revitalizare a marilor intreprinderi, cu competente speciale in acest domeniu, similar cu institutiile care se ocupa de IMM-uri.

Comunitatea oamenilor de afaceri din Romania si-ar putea aduce o contributie crescanda in acest proces de revitalizare, daca, spre exemplu, ar beneficia de un tratament preferential in contextul procesului de privatizare.

Neglijarea marilor intreprinderi este o eroare de politica economica, atata vreme cat in lume procesul de concentrare (mai ales prin fuziuni de companii) se intensifica.

4. Imixtiunea factorului politic in deciziile care se iau in industrie, fara ca acesta sa aiba competenta necesara (vezi criteriul algoritmului in structurile de conducere ale M.I.C. si F.P.S., in Adunarile Generale ale Actionarilor si Consiliile de Administratie ale intreprinderilor industriale) a reprezentat, pana in prezent un factor cu puternic impact negativ. Inlaturarea acestui factor se impune, fara nici o indoiala, in viitor!

5. Orice demers strategic trebuie sa-si fundamenteze prioritatile si mijloacele pe o temeinica logistica informationala si analitico-previzionala, in permanenta actualizare, ceea ce face necesara intensificarea activitatii institutelor de cercetare din domeniul industriei pe acest subiect. Şi imbunatatirea comunicarii dintre ele, precum si cu alte componente ale societatii civile, nu in maniera de campanie, sau episodic, ci in mod regulat.

6. Dezvoltarea durabila a industriei in Romania trebuie sa-si fixeze, ca sub-obiective in cadrul obiectivului general al cresterii competitivitatii, nu numai stimularea exporturilor, dar si promovarea unei politici a importurilor, care sa sprijine modernizarea si retehnologizarea industriei, potrivit cu tendintele mondiale.

Totodata, nu este lipsita de interes nici cresterea competitivitatii industriei nationale in vederea substituirii importurilor, in conditii de pret si calitate adecvate, si realizarii unui grad de auto-aprovizionare (self sufficiency) cat mai mare cu putinta a economiei, asa cum de altfel s-a practicat in cadrul UE, la nivelul fiecarei tari membre si al intregii uniuni, vreme de cateva decenii de la crearea acesteia, inclusiv prin structura tarifului extern unic si barierele netarifare.

7. Investitiile in industrie constituie unul dintre factorii de crestere cu multiple implicatii. Strategia ar trebui sa clarifice raportul dintre investitiile autohtone si cele straine, din punct de vedere al rolului, complementaritatii si efectelor concurentiale si de cooperare.

Peste 60% din volumul investitiilor straine provin din tarile membre ale UE. Acestea necesita o analiza prospectiva a strategiei pentru industria Romaniei, in scopul de a facilita procesul de integrare, de a stabili cooperari la nivel comunitar.

Consideram ca cifra de 11,5 miliarde USD, capital varsat de investitorii straini in perioada 1990-1999, ar trebui verificata, intrucat in statisticile oficiale cifra este mult mai redusa.

Estimarea necesarului de finantare a investitiilor, in perioada 2000-2004, de 16,5-17,5 mld. USD, din care 7,2-7,5 mld. USD credite externe, trebuie coroborata cu posibilitatile reale de a obtine fondurile respective si cu capacitatea de absorbtie investitionala a industriei romanesti, in conditii de eficienta.

ASOCIAŢIA OAMENLOR DE AFACERI DIN ROMANIA