O aritmetica pentru viitoarea GUVERNARE

Ce primim si cu ce (si din ce) contribuim la Bugetul viitoarei Uniuni Europene

Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana , reprezinta un obiectiv major pentru actiunea guvernamentala si o provocare pentru societatea romaneasca.

Ce primim ?

Pana in momentul aderarii, pe care cu totii ni-l dorim a fi 2007, Romania primeste asa numitele fonduri de preaderare, gandite sa ajute societatea romaneasca sa se pregateasca, in principal din punct de vedere structural (justitie, politie, ministere si agentii, prefecturi si administratii locale, copii si dependenti de droguri, romi si categorii defavorizate s.a).

Se primesc fonduri pentru infrastructura, desi dupa 14 ani avem aceeasi cca 90 Km autostrada si cateva sute de km de sosele nationale modernizate.

Productia, in principal industria, restructurata sau nu, privatizata sau abandonata (unii "specialisti" au apreciat ca este mai bine asa decat privatizata !?), va reusi, multumita investitiilor noi, in principal realizate de investitorii straini sa atinga nivelul realizat in 1989. Rezulatatul aritmetic arata ca pentru aceasta tara s-a imprumutat de 18 miliarde $ (din care cca 8 miliarde in ultimii 3 ani) si a mai beneficiat de investitii straine in valoare de cca 10-11 miliarde $. Pe scurt, cu cca 30 miliarde $, producem cat produceam in 1989, industria romaneasca fiind apreciata de specialisti ca fiind tot "nerestructurata".

In urmatorii 2-3 ani Romania va mai primi cca 2,5 miliarde EURO, ca fonduri de preaderare, bani ce vor fi utilizati in mod major in domeniul lucrarilor de infrastructura si a aplicarii legislatiei europene.

Ce (si din ce) vom plati la Bugetul Uniunii Europene

Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, din calculele preliminare, a rezultat ca tara noastra va trebui sa contribuie la bugetul comunitar cu cca 800 mil euro/an (cca 1-1,24% din PIB) urmand a fi un beneficiar net de fonduri (pachetul financiar anuntat pentru primii ani de dupa aderare urmand a fi cca 10 miliarde euro). Aceste fonduri se vor plati din taxele si impozitele platite de oamenii de afaceri, sub diferite forme.

Aritmetica simpla si atragatoare!

Ce ne framanta ca si comunitate de afaceri?

Contributia Romaniei la Bugetul UE, respectiv cele 800 mil euro/an va fi certa si lichida (bani pur si simplu, fara proiecte, conditii si cofinantari). Banii pe care-i primim in cadrul pachetului de sprijin financiar, depind de :

1. Capacitatea Romaniei de cofinantare a programelor aprobate de comun acord cu UE
2. Capacitatea de a elabora si contracta aceste fonduri
3. Capacitatea de-a derula programele convenite pentru a obtine rambursarile aprobate de catre UE (in general dupa 24 luni de la data contractarii lor, in functie de capacitatea de utilizare si de realizare a programelor asumate de Romania)
4. Ponderea importanta a programelor ce trebuie elaborate si aplicate in zona rurala (dezvoltare rurala si agricultura)
5. Capacitatea mediului de afaceri de-a finanta investitiile necesare conformarii productiei cu exigentele Uniunii Europene, in intervalul de timp asumat de Romania sub forma "perioadelor de tranzitie".
6. Capacitatea mediului de afaceri de a-si mentine competitivitatea si de-a putea suporta taxele si impozitele necesar a fi incasate de guvern, pentru a putea suporta prin Buget, atat costurile activitatilor de interes public (sanatate, armata, politie, justitie s.a) cat si cofinantarile necesare programelor convenite cu UE alaturi de contributia noastra la Bugetul UE.

In aceste conditii, preocuparea mediului de afaceri fata de gasirea unor parghii care sa stimuleze productia materiala ca suport obligatoriu al dezvoltarii economice este justificata. Atragerea investitiilor straine reprezinta o posibilitate reala de crestere a productiei de bunuri materiale, in conformitate cu cerintele si capacitatea de absorbtie a pietei (interne si externe) Dar investitiile straine depind in mare masura de politicile marilor companii transnationale sau de mobilitatea si capacitatea de a risca a unor producatori mici si mijlocii, cei mai multi atrasi de costul redus al salariilor din Romania. Dar si acestia, ca si oamenii de afaceri romani sunt speriati, uneori chiar alungati (nici nu mai ajung sa inceapa afaceri in Romania), de fiscalitatea globala si in special de cea aferenta fortei de munca. Ei doresc sa beneficieze de costuri reduse cu munca vie, dar stiu, ca si romanii, ca o activitate de calitate se asigura platind salarii decente, fara ca prin aceasta costurile cu taxele si impozitele sa duca la necompetitivitate .

Daca investitiile straine pot fi atrase prin politici fiscale generoase la nivel national (situatie nespecifica Romaniei, nici in trecut si pana acum cu putine sanse chiar pentru urmatorii 2-3 ani), este firesc sa ne intrebam ce fac oamenii de afaceri romani ?

Raspunsul este simplu ! Nu fac bine, sau cat de bine s-ar putea, pentru ca li se cere competitivitate la nivel european, fara a beneficia de conditiile si sprijinul financiar de care au avut parte din plin concurentii lor din Uniunea Europeana sau din alte parti ale lumii. Este clar ca sustinerea directa a statului, nu se mai poate face, atat motivat de angajamentele luate fata de UE dar si datorita lipsei de fonduri.

Raman ca solutii;

investitiile publice, transparente si implicand inca din faza de constructie mediul de afaceri. In acest fel partenariatele public-privat ar avea o baza reala, procesul de concepere a politicilor si programelor de dezvoltare fiind unul transparent si pus in slujba dezvoltarii economice reale.

Exemple: infrastructura, turism, industrie alimentara, productia de electro-casnice, ingrasaminte, medicamente, constructii s.a.

politica fiscala care sa incurajeze investitia (PROBLEMA PROFITULUI REINVESTIT): oamenii de afaceri romani au nevoie sa poata investi in retehnologizare (pentru a asigura calitate, productivitate, costuri reduse) sau in tehnologii necesare respectarii conditiilor de mediu

Exemple : medicamente, industrie alimentara, turism, constructii de masini, tehnologia informatiei s.a. politica fiscala in domeniul impozitarii salariilor

Fondurile europene nu sunt gandite ca Romania sa produca mai mult si mai competitiv pentru a fi un concurent al produselor vest europene. Nici n-ar fi firesc sa se utilizeze banii contribuabililor europeni in acest scop. Dar in cazul in care banii nostri nu vor sustine ferm, cu respectarea legislatiei comunitare, productia autohtona, care sa satisfaca in cea mai mare masura cererea interna de consum, cel putin in domeniul agro-alimentar si al bunurilor de consum general (constructii, electrocasnice, imbracaminte, incaltaminte s.a), deficitul balantei comerciale va continua sa se deterioreze pana la un nivel de nesuportat si de nefinantat.

Romania - o problema de mediu

Un exemplu in acest sens este cel al capacitatii producatorilor romani de a se conforma cerintelor privind protectia mediului inconjurator.

In Germania TyssenKrupp au anuntat ca va reduce productia si va trimite in somaj cca 20.000 salariati, urmare a incapacitatii de-a se incadra in volumul de noxe alocat de guvernul, urmand a anula investitii de cca 200 mil euro pentu refacerea unui nou furnal. Disputa are la baza nivelul de poluare, tone de CO2, repartizat siderurgiei germane, nivel inferior necesarului solicitat de acest sector.

Conform datelor oferite de autoritati, sectorul industrial romanesc va trebui sa cheltuiasca cca 8 miliarde euro pentru a alinia instalatiile industriale la conditiile impuse de UE. Daca gresim si ne vindem cotele de CO2 alocate Romaniei, cheltuielile viitoare legate de mediu ar putea bloca orice dezvoltare producatoare de astfel de noxe (se vor bloca orice extinderi in domeniul siderurgic, ciment, petrochimie s.a). Statisticile oficiale iau in consideratie 2642 instalatii, din care doar cca 55% si-au facut calcule privind costurile la alinierea instalatiilor lor la standardele UE.

Eliminarea impozitarii profitului reinvestit

AOAR apreciaza ca este necesara introducerea in Codul Fiscal aplicabil de la 1 ianuarie 2005 aceasta prevedere, pentru a stimula intreprinzatorii de-a investi profitul realizat, in acelasi domeniu de activitate sau in domenii ce ofera noi oportunitati de afaceri.

Argumente

1. un instrument mai simplu de inteles si de aplicat
2. caracter stimulativ chiar in conditiile reducerii impozitului pe profit
3. dublat de reducerea fiscalitatii pe salarii va crea resurse de investitii semnificative (in 2003, o scadere de la 38,7% la 34,4% a contributiilor pentru asigurari sociale, a fost insotita de o crestere a impozitului pe profit de la 7,2% la 8,4% contributie la veniturile fiscale ale Bugetului de stat a anului respectiv
4. specialistii BNR apreciaza ca in ultimii 14 ani investitiile s-au facut in constructii si in comert si foarte putin in industrie. In acest context, singura solutie o reprezinta incurajarea micilor industrii private, pentru care de cele mai multe ori, profitul este singura sursa de investitii
5. sectorul bancar romanesc, aflat dupa un dureros proces de restructurare, nu sustine prin credite, in mod consistent sectorul productiv. In ultima perioada este evidenta concentrarea sectorului bancar catre sustinerea si incurajarea creditului pentru consum, care in mod firesc, in lipsa productiei nationale duce la cresterea importurilor, cu efectele cunoscute. Din totalul importurilor de cca 19 miliarde $, doar cca 24% a fost utilizat pentru importul de utilaje si echipamente necesare modernizarilor si realizarii de noi investitii
6. in 2003 impozitul pe profit a adus Bugetului cca 40 mii miliarde lei. Daca 50% din acesti bani sunt investiti, reprezinta 20mii mld lei. De remarcat ca imprumuturile acordate de Guvern in 2003 au crescut fata de 2002 cu 113,6% in timp ce investitiile de capital (investitii publice) au crescut in aceeasi perioada doar cu 18,4%.

Documentar

UE va da in judecata tarile membre (UE15), care nu depun planurile de reducere a emisiilor de CO2 pentru perioada 2005-2007. Alocarea a mai mult de 95% din cererea necesara unui anumit sector industrial va fi considerat ajutor de stat acordat acelui sector.

UE vizeaza reducerea emisiilor de CO2 in 2008 cu cca 8% fata de nivelul inregistrat la inceputul anilor 90.

UE a atras atentia guvernelor sa nu favorizeze sectorul industrial in alocarea cotelor admise de CO2 in defavoarea sistemelor de incalzire a populatiei sau a trasportului. Expertii vest europeni estimeaza ca respectarea prevederilor planului de reducere a emisiilor de CO2 va duce la o crestere a pretului energiei electrice cu 6-15% la nivelul producatorilor de electricitate din UE.

Cazul Romaniei

Romania a fost inclusa la nivel european cu un nivel ridicat al emisiilor de CO2, in conformitate cu nivelul productiei industriale de la inceputul anilor 90. O data cu restructurarea industriala si reducerea drastica a productiei, beneficiem de o cota alocata mai mare decat este necesara industriei romanesti actuale. A inceput vanzarea de cote catre Olanda, Austria s.a. Vom ajunge in situatia in care producatorii actuali nu vor putea sa-si extinda productia (siderurgia de la cca 5 mil tone/ an in prezent pana la 9 mil tone/an convenite cu UE si necesare dezvoltarii economice a tarii), sau nu vor putea fi create noi industrii, chiar avand niveluri de poluare acceptate si realizate in industrii similare la nivel european.

In Germania, industria siderurgica a primit doar 92,5% din nivelul actual al emisiilor sale de CO2

In Marea Britanie siderurgiei i s-a alocat 100% din nivelul actual realizat al emisiilor de CO2. Aceste diferente sunt vazute ca o demonstrare a aplicarii neuniforme la nivelul statelor membre a conditiilor stabilite la nivel european. La inceputul fiecarei perioade de alocare a emisiilor, prima oara la 1 ianuarie 2005, fiecare companie, in siderurgie grupul Corus va solicita alocarea unei cote de emisii, autorizatia emisa de Agentia Guvernamentala de Mediu, urmand a costa 530?. S-au stabilit penalitati de 40 euro/tona (realizat-alocat) pentru depasirea de emisii in primul an si de 100 euro/tona emisii in al doilea an, ramanand obligatia si a recuperarii depasirilor din anul anterior in anul urmator.

Se disputa alocarea unor cantitati de emisii pe grup industrial si nu pe tari (ARCELOR a redus in Franta in cursul anilor 90 cu 18% fata de 12,5% cat s-a stabilit la Kyoto)

In Austria grupul siderurgic VAI a calculat ca va trebui sa suporte cheltuieli de 11,2 mil euro/an in perioada 2005-2007 Presedintele grupului european ARCELOR (nr 1 mondial in productia de otel) a amenintat ca va da in judecata Parlamentul European si Comisia Europeana daca directivele ce se vor aproba vor afecta competitivitatea

In Belgia producatorii de electricitate aplica, in cazul noilor contracte de furnizare a energiei electrice o eco-taxa de 2,5 euro/MWh, pentru cazul in care energia livrata nu se incadreaza In standardele de mediu impuse.

In Suedia, compania SSAB propune modificarea sistemului de alocare a cotelor la nivel european. Se propune calcularea unei medii a emisiilor produse de producatorii din sectorul siderurgic. In acest fel, cresterile de capacitate vor fi mai usor a fi realizate de catre companiile ale caror emisii se situeaza actual sub nivelul mediu european.

La nivel european a inceput tranzactionarea cantitatilor de emisii, pretul din luna februarie 2004 fiind de cca 13 euro/tona.

Romania - cazul industriei producatoare de emisii continand metale grele (plumb, cadmiu, mercur) - Conventia ONU. Respectarea acestei conventii va impune realizarea de investitii necesare conformarii cu noua conventie. In UE se cauta solutii pentru valorificarea unei productii de cca 12.000 tone mercur, ce depaseste necesarul consumului industrial al acestei zone.

ASOCIATIA OAMENILOR DE AFACERI DIN ROMANIA